M am oprit in acea joi dupamiaza langa fantana din rond si am admirat faptura delicata.Printre atatia trecatori am remarcat un porumbel.
se plimba nonsalant printre toti oamenii mari nestiind de unde sa ii ia.s a intors brusc,cu un aer speriat si mi a intalnit pentru o clipa privirea si in acel moment am simtit cum mi s-au inmuiat picioarele.imi venea parca sa plang zgomotos sa tip si sa poluez fonic in jurul meu. totul s-a rezumat doar la cateva secunde...am incremenit.
am avut o revelatie si am realizat ca toata viata mea se poate rezuma doar la o secunda.
nu credeam in totalitate in magie,dar din acel moment am simtit-o stralucind deasupra mea..inefabilul s-a izbit de fruntea mea si mi a patruns in ganduri .
bruiat de rasul celor din jur s-a repezit repede sa si gaseasca scaparea printr un zbor plapand
Se zbatea se sa se inalte in eter.
totul s-a petrecut ca un clipit, ca fluturarea unui evantai japonez cu imprimeu de flori de cirese,care par a se scutura de caliciu.
Ce usor de strivit devin lucrurile mici printre tumultul normalitatii..si ce frumos se potrivea cerul senin cu aripilie sale de matase.De atunci am invatat sa sper...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu