S-a stins azi flacara unei mari iubiri
De tara,de neam si de limba strabuna,
Si "ochiul lumii" plangandu-l aduna
Amintiri minunate la raspantii de vieti
Intr-o rascolitoare furtuna.
E bardul din Barca vestind pentru noi
Ca semne se sting si vremuri apun
Si-o data cu ele confuz,oportun
Ramanem ursiti pe acelasi taram.
O inima mare a unui demn nonsalant
Ce nu mai poate sa bata
Dar vorba in urma o lasa acum
Mesaj peste timp sa strabata:
Sa fie bun simtul un minim raspuns
La stradania sa de o viata
Sa fie iubirea de oameni un tel
Pentru multi ce au inimi de gheata.
Lumina patrunda in suflet si-n gand
De versuri acerbe pazita
In urma ne lasa,vaslind peste Styx
Acest matelot in deriva.
Pe-obraji ne prelinge albastre priviri
De nobila,sacra iubire
Traita la maxim de-acest mare roman
Ramas vesnic in nemurire.
(Dark Calypso)
