un melc si un filozof stand de vorba
coarne n reflief,albul alb ...toga toga
un filozof si un melc
unul poet,altu ntelept
primul discret,altul direct
amandoi privind in zare,...
-ai putea sa ti intorci privirea si sa mi explici si mie fericirea?spuse melcul intors cu spatele.
-de vrei sa aflii cu adevarat un raspuns,uita te in ochii fiecarui trecator si fii atent asupra fiecarei miscari iar pe parcurs n o sa mai pui chiar atatea intrebari.nu ascunde cheia reveriei ,caci a cauta se transforma in nimic ,chiar si atunci cand borul pretinde ca apartine palariei.in final esenta se metamorfozeaza intr un pitic
-peste toate astea,de ce traiesc atatia orbi ?ochii mari si pacatosi se plimba,clipesc si se bucura de sub galosi.ca si firea sumbra a intunecatilor corbi...
-vad c ai spirit de observartie ...
-nu ma subestimati cu privire la modul de creatie ...eu visez sa devin un poet....sa fac din imprefect perfect.
--atatea raspunsuri si nicio intrebare ..nu ti se pare ciudat oare ca tot ce ne'nconjoara se pierde ca o pasare rara care se scufunda in groapa suferintei ...destinul fiintei fiind trasat de imaginarul bolnavicioas al vointei
-eu sunt mic si suferind si toate maladiile ma cuprind ... mai ales cea grea a izolarii,cea a desertaciunii si a dezolarii.
de ce nimeni nu se ridica ,de ce toti se rezuma doar la o clipa,una dulce care te duce te duce spre valea abrupta ...si neintrerupta al dezastrului monoton...de ce plictisiti se complac in vederea de pe un ponton vechi si condamnat de toate lucrurile obisnuite si prvind cu nepasare la chipurile timpuriu imbatranite..?mii si mii ,sute si sute ,de ce vor toti sa se confrunte in reactii si inutile pareri multe ...glume rime ...la niciunu concluzia nu tine.
-poet poet ,dar vad ca esti concret .tu detii pretul reflectarii si nu raspunzi provocarii,stii deja riscul superficial al comorii.rar si tanar invata azi sa te bucuri de minunat.astazi nimeni nu se bucura de nimic si treptat devin un vid.a fi sau a nu fi traiesti afirmativul experientei si al consecventei.de te uiti si cu lupa si tot dus cu pluta te trezesti pe uscat.timp nu i de pierdut .eu ma duc sa ma arunc in valuriile constiintei iar in viata trebuie sa gasesti panglica rosie impletita cu alba ata,in manifestul dorintei.descopera si o sa gasesti ca soarele inventeaza reale povesti.
-capul inclinand...isi spusera adio ,deci pe curand!
si cum se uitau in zare ,cu o dulce de mana fluturare gasira o alba carare.
All that we see or seem is but a dream within a dream-E.A.Poe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu