Intr o seara tarzie de mai am vazut o stea...un meteorit invizibil a cazut in sufletul meu, spargandu mi oglinda interioara in mii sii mii de sclipiri .pe parcurs, cioburile au devenit stropi reci de ploaie ca lacrimiile unui nou nascut...care curg din mine ca o cascada care isi pierde cursul in abruptul inconstientului... le vad cum fug si totodata nu au pic de dor ...se simt descatusate si alearga libere catre lumina.
Devin o statuie din gheata ...ma cunfund in ceasul meu psihologic...traiesc in lumea mea..doar eu cu mine si cu gandurile mele.floriile de pe camp se uita speriate dupa stratul de marumura in care sunt captiva ...simt cum sunt prinsa in panza de paianjen a materiei cu spiritul ... amintiri vise dorinte realizari esecuri zambete .cerul coboara in sufletul meu .timpul s a oprit ...stresul nervii emotiile nu mai exista ..repausul meu interior domina ..ma curat incet incet de stratul gri al trecutului ...dispare treptat si devine inexistent. ... m-am transformat in spirit.
ma purific prin ceara care pe prelinge peste tot ...flacara lumanarii rosie ma face sa imi incalzesc intens idealurile incep sa simt...aici ...acum ..totul este posibil ...faptul ca macii nu se scutura decat in picturi,ca zambetele nu se sting niciodata,ca fericirea exista,ca piure ul de castane nu expira ,ca mirosul dulce al florilor de ciresc si al fragilor nu se pierde,ca in desert este apa ,ca fluturii albi sunt eterni,ca marea nu ineaca pe nimeni,ca hamacul nu se despleteste,ca adevaratele flori nu se ofilesc,ca acordurile pianului sunt vesnice,ca vantul nu spulbera emotiile firesti ale fiecarei clipe,ca lebedele sunt suave,ca un cufar imbatranit de vreme contine amintiri nedeslusite,ca padurea intelege tainele vii si ocroteste nesiguranta,ca timpul este lipsit de sens,ca sensul este lipsit de timp..rad...si simt ... Ma doare faptul ca... a fi om nu este decat un miraj ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu