La inceput credea ca i se pare.... ca totul o sa se rezolve de la sine si ca defectele sunt cele care fac diferenta...speranta fetei o incuraja si o facea sa aiba o incredere oarba in timp....in spatele oglinzii mari si prafuite statea ea ...aceea care ar fi dat orice ca sa poata simti realitatea .....sa creada ca atunci cand pe obraji i se preling lacrimi,ele nu sunt molecule simple de apa care curg din senin ....ele au insemnat o data ....demult ..ceva .au trezit o vibratie in tesuturile sale ....si au facut o sa fie capabila de trairi intense ...dar in final abrutizarea sentimentelor este ...absolut necesara pentru acceptul societatii in care traieste ...adaptarea la statutul de om cu zambetul pietrificat este vitala pentru onoarea moderna.
Lumea priveste acum admirativ cu ochi lacomi doring parca sa ii absoarba chintesenta....veniti din jungla care o va prinde mai devreme sau mai tarziu din urma ca sa o sfasaie cu coltii lor periculos de ascutiti ,sa o incolaceasca ca si cobrele si sa o infesteze cu veninul lor violent care ucide lent.
Toata lumea o urmareste...o idolatrizeaza.ea a reusit sa inspire..,cea care atunci cand zambeste trebuie sa fie neaparat fericita ...,cea care nu are voie niciodata la greseli.
Dar...ochii sai goi conturati cu negru se scurg incet pe corsetul visiniu care acum se lipeste de pielea ei si nu vrea sa se dezlipeasca de sanii sai,implorandu i sa ierte ,sa iubeasca si sa renasca......firele negre de par ii cad pretutindeni,ar fi vrut ca in acel moment sa gaseasca un raspuns concret la intrebarile" de ce ?" si "cum?". ,sa nu cunoasca semnificatia structurii "nu stiu " pentru a dezvolta intelegerea verbului " a exista".
Fata fisurata ,inchisa intr o cutie opaca si tinuta in lanturile serpilor cotidieni ...se asfixiaza.
Sculptura angelica a devenit o inima arzanda stinsa de un suflet inghetat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu