marți, 3 noiembrie 2009

From here to eternity

Urmele pasilor ei fugitivi se intiparesc pe nispul rece si primitor...ea...o gingasa fiinta feminina a pierdut notiunea timpului ...ceasul ei batand o data cu clipirea razanda si calda din ochii ei de smarald,iar parul sau usor ondulat , rosu aprins se joaca rebel cu briza fina care il arunca inspre cele patru colturi ale lumii,in lumina dulce a orizontului.. un labirint al nehotarii si al risipirii vointei umane se formeaza din suvitele ei neastamparate....demult pierduta printre fiori si ceata reala...alergand in continuare...se consuma pe sine ,iar cerceii in forma de scoica se simt obositi ,la fel ca si geaca sa de piele care a tranpirat impreuna cu rochia ei neagra fluturanda ,franjurata si rupta pe lateral....parca dintr o data obrajii se preschimba in petale suave de trandafiri...mintea ei invoca trecutul ...mii si mii de amintiri apuse sunt inca vii...noptiile cu miros de absint pierdute impreuna cu vechii prieteni,mimica vaga a lumii,agonia si extazul nesfarsit ,senzatii molesitoare de viziuni halucinogene si fumul dens de tigara care inveleste zbuciumul gandului,devenind treptat masca imperfectiunii umane...amalgamul de sentimente contradictorii...toate se contopesc facand-o sa isi piarda respiratia.....in delirul ei lent ,se prabuseste langa digul prafuit...si incepe a zari printre genele amortite turcoazul spumegand al batranei ei rude....o veche matusa vrajitoare ....printre vibratia si rezonanta dinspre somn spre echilibru.ii rasuna parca din departari o propunere de vanzare a oglindirii suave a chipului sau in apa vioaie in schimbul nemuririi simturilor ratiunii ....si fiind captata de un indemn vesnic spre alte tinuturi impalpabile .. vuietul se intensifica la privirea licarinde a fetei inspre hotarele orizontului ...Din umbra departarii o corabie se intrevede dansand si inaltand un steag plumburiu ..pentru cateva clipe spirala timpului pulseaza in inima sa,telereportand o spre un alt destin...poate daca ar fi putut sa devina o constelatie cu forma de zambet ...sa poata inspira acorduri psihedelice..sau poate daca soarta sa ar fi fost sa traiasca in lumea subacvatica ...sa fie un cal de mare pe fundul oceanului plutind spre idealuri necunoscute ,admirand misterul himeric al strafundurilor si al oraselor uitate de patina vremii ...dar toate aceste inchipuiri intr o fractiune de secunda se spulbera,dand nastere unei sclipiri argintii ca un clinchet domol .. asadar ...fata isi simte trupul gol ..si ud ..iar lacrimile se amesteca cu sughituri mute.. si incatusata in forta vartejului care o preia ... prezice acum cum alte meleaguri imprecise o vor adopta ...in spatele sau ..pe plaja parasita ,marea spala amprenta efemera a talpilor sale.......acum ce a ramas este o amintire soptita de valuri....o iluzie desarta...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu